Sâmbătă seara am avut ocazia să păşesc, după foarte mulţi ani, în minunatul Cazino din Constanţa. Nu întâmplător, ci cu prilejul unui eveniment despre care o să vă povestesc imediat. Vă mărturisesc faptul că toată această poveste mi-a redat speranţa că va redeveni icon-ul arhitectural al Tomis-ului şi sunt absolut convinsă că pe toţi acei prezenţi acolo i-a încercat acelaşi sentiment!

De eveniment ştiam de ceva vreme, fusese anunţat şi pe online, ştiam şi de Vânătoarea arhitecturală pe care Diana Slav o organizase pe zi, dar totul fiind pe repede înainte, am trecut cu vederea fix concertul de jazz care urma să aibă loc la parterul Cazinoului. Noroc că m-a amuzat teribil postarea Dianei îmbracată în combinezon, şmotruind pe-acolo... ca să ne punem să vorbim şi să mă lămurească ce şi cum e cu eventul.

Şi deşi trec aproape în fiecare dimineaţă pe lângă Cazino... nu mai intrasem acolo de când eram în facultate, de când îmi făcusem fotoreportajul pentru examen. Îmi aduc aminte şi acum: fix 32 de imagini developate, toate mi se păreau extraordinare la vremea aceea!.. Reuşisem să-l cuprind aproape pe tot, atunci puteai să urci la etaj, mersesem şi în sala de cinema şi am ieşit şi pe terasa dinspre Acvariu. Minunat... Îl alesesem pentru portofoliu pentru că mă fascina încă de când eram mică, de când mergeam cu ai mei la evenimentele cu ştaif – ne luau peste tot cu ei – sau ne petreceam după-amiezele de week-end savurând frigăruile din măduvioare sau profiterolul cu biscuiţi de şampanie... Nu mi-era deloc străin, deşi tot timpul mi s-a părut că ascunde mistere demne de foileton. Şi-aşa şi este...

De-a lungul anilor a mai fost deschis publicului larg, dar cum indignarea luase demult locul bucuriei, am preferat să nu mai particip la evenimentele – izolate şi neputincioase de altfel – care s-au mai organizat.

Acum însă am zis să văd ce sentimente mă mai încearcă... L-am simţit atât de animat de acest event perfect, de nuanţele apusului care poleise terasa dinspre mare, sub care se spune că se află chiar porţile Cetăţii Tomisului..

Poate că toate aceste lucruri au fost tot ce trebuia ca să-mi redea speranţa că într-un viitor apropiat se vor realiza cu adevărat lucruri importante! Că deasupra tuturor acelor ziduri imense, deasupra acelor elemente Art Nouveau care-l compun, cortina prăfuită şi ruptă a timpului şi a ignoranţei se va ridica şi vom putea aplauda cu toţii...

Iniţitiva Dianei Slav şi a Ioanei Pătrăşcanu – organizatoarele Vânătorii arhitecturale, precum şi a lui Sebastian Gheorghiu, project manager în cadrul UCIMR, a fost una splendidă – un concert de jazz susţinut de trupa New Landscapes, formată din Ana Maria Galea – voce, Daniel Csikos – pian şi Ciprian Parghel la bas (nimeni altul decât fiul celei care a fost şi va rămâne mereu Anca Parghel). Evenimentul a fost cu atât mai deosebit, cu cât una dintre piesele interpretate a fost compusă special pentru acest eveniment unic.

Galerie FOTO

https://www.facebook.com/pg/Photo-Phantasy-778600968868916/photos/?tab=album&album_id=1409628199099520

Movies – TomiStyle Vlog

https://www.youtube.com/watch?v=D9eS_4gytYo

https://www.youtube.com/watch?v=R5rqyQ6GP90

Posted by: TomiStyle

Photo / Video credit: Photo Phantasy

11 aprilie 2017

powered by social2s
Joomla SEF URLs by Artio