A vrut să se facă atletă ca şi Gabriela Szabo, după ce a văzut imaginea campioanei noastre pe sticlele de apă minerală. Acum, după aproape 2 decenii de la acel gând de copil, după muncă neîncetată, îşi trăieşte visul – a ajuns o sportivă de renume internaţional, medaliată cu aur, iar Gabi Szabo este... şefa ei! În vârstă de 24 de ani, Alina ROTARU a câştigat luna trecută la Jocurile Mondiale Universitare de la Taipei titlul de CAMPIOANĂ MONDIALĂ UNIVERSITARĂ, la săritura în lungime! După ce a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului şi s-a întors în România, tânăra atletă a acordat un interviu în exclusivitate Revistei TomiStyle. Ne-am făcut serios treaba, dar ne-am şi amuzat la o şedinţă foto... inedită. Nici n-avea cum să iasă altfel, Alina este pe cât de serioasă şi hotărâtă în tot ceea ce face, pe atât de copilăroasă şi mereu cu zâmbetul pe buze! + Galerie FOTO

 

La 7 ani (...) mi-am zis: Doamne... în sfârşit fac atletism!!!

TS: Cum a început totul?

A.R.: Totul a început pe când aveam 5 ani, atunci am văzut-o pe Gabriela Szabo pe sticlele de apă minerală şi mi-am dorit să fiu ca ea, ea a fost motivul meu! Era peste tot! Şi o vedeam la televizor şi îmi plăcea cum alerga şi cum rezista.. 15 minute, 30 de minute să alergi aşa în tempo-ul ăla...Mi se părea cevaa... fenomenal! ... Atunci le-am spus părinţilor că vreau sa fac atletism, să alerg ca şi ea. Părinţii m-au dus mai întâi la dansuri sportive , care mi-au placut mult, dar din cauza faptului că eram mai înaltă decât partenerii de dans, a trebuit să renunţ.

TS: Care a fost parcursul tău sportiv?

A.R.: Atletism am început efectiv la 7 ani... în sfârşit mă dăduseră părinţii mei! Mi-am zis Doamne... în sfârşit fac atlestism!!! Am început cu domnul Ivan Cristian, iar după 6 luni fata dânsului, care tot venea pe stadion cu un grup al ei şi făceau încălzirea pe muzică. Eu fiind copil, m-a atras acest lucru şi mă tot trimitea du-te şi fă încălzirea acolo... ei şi pe muzică îmi plăcea foarte mult. Şi am fost 1 zi, 2, 3 până într-o zi când a venit domnul antrenor... de mâine tu te antrenezi cu fiica mea... (Râde amuzată) Şi aşa am ajuns la doamna Ivan Mădălina, cu care m-am antrenat 7 ani – o antrenoare perfectă pentru copii şi juniori, ea m-a învăţat tehnica alergării, tehnica săriturii... absolut tot!

TS: Practic, acolo ai pus bazele în atletism.

A.R. Toate antrenamentele cu doamna Mădălina s-au desfasurat sub formă de joc şi pentru copii este foarte important acest lucru. În felul acesta, până la vârsta de 13 ani eu făcusem toate probele combinate. Acolo am făcut absolut tot – garduri, viteză, săritura în lungime, în înălţime, aruncarea greutăţii. Asta a fost foarte bine pentru că la juniorat ştiam deja ce vreau şi m-am axat pe sărituri – în înălţime şi în lungime.

TS: Ţi-a prins bine acest lucru. Se mai face aşa ceva la ora actuală?

A.R.: Înainte Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar a avut această iniţiativă, pentru care vreau să îi mulţumesc, dar care acum – din păcate – nu mai există. Şi mă refer la faptul că e foarte bine pentru un copil să treacă prin toate probele. Că nu ai nevoie să atingi marea performanţă la copii, ci la seniori. De câţiva ani de când s-a schimbat acest lucru şi s-a introdus categoria de copii 3, ei trebuie să se specializeze pe o probă. Copilul este prea mic, nu ştie ce vrea şi trebuie să treacă prin toate ca să vadă unde e bun şi ce-i place cel mai mult.

Tot am sperat (...) că o să ajung la 1.80, să fac ce mi-am dorit...

TS: Care a fost următoarea etapă?

A.R.: După ce m-am antrenat 7 ani cu doamna Ivan Mădălina, am trecut la CSA SteauaBucureşti, datorită antrenorului emerit Adrian Ghioroaie. Împreună cu profesorul Adrian am reuşit să ating marea performanţă. Practic, de când am scos buletinul am făcut 5 recorduri naţionale la juniori la săritura în... înălţime! ..nicidecum la cea în lungime, acolo n-am niciun record! (Se amuză teribil) Noi tot am sperat că o să mai cresc un pic până la 19 ani, să ajung la 1.80 ca să fac ce mi-am dorit, să pot continua cu această probă, dar din păcate nu am mai crescut şi m-am stabilizat pe proba săriturii în lungime.

TS: Şi eu care credeam că acest lucru te împiedica să devii... fotomodel... (ar fi reuşit să facă lejer o carieră în domeniu, fie vorba între noi). Ce a urmat?

A.R.: În 2009, la primul meu concurs internaţional, Campionatul Mondial de juniori 2 din Bressanone, am fost singurul sportiv din lume care a participat vreodată la ambele probe cu cele două sărituri – în lungime şi în înălţime. La săritura în înălţime am terminat pe locul 4 cu 1.82 cm, iar la cea în lungime am luat medalia de argint. Iar aici a fost un punct culminant în care am spus Gata, eu o să fac doar săritura în lungime!

TS: Medalia a fost cea care te-a încurajat?

A.R.: Da, medalia de argint de la Bressanone. Apoi, concurenţa la săritura în înălţime a fost foarte mare. De exemplu, vreo 4-5 fete din generaţia mea au sărit lejer 2 m, adică de nivel mondial. Antrenorul mi-a spus că o să fie foarte greu pentru că am o generaţie puternică şi o să am de muncit foarte mult ca să ies în faţă.

TS: Ce a urmat după Bressanone?

A.R. În 2010 am participat la prima ediţie a Jocurilor Olimpice de tineret unde am ocupat locul 2. Anul următor, în 2011 am obţinut medalia de argint la Camiopnatele Europene (CE) de Juniori din Tallinn. Apoi, în 2012 am fost tânăr ambasador la prima ediţie a Jocurilor Olimpice de tineret de iarnă, o experienţă unică, am învăţat foarte multe lucruri despre sporturile de iarnă, alături de domnul Paul Neagu. În 2014 am ocupat locul 7 la CE de seniori din Zurich. În luna decembrie 2014 am început colaborarea cu antrenorul emerit Mihai Corucle. Alături de profesorul Mihai am reuşit, în 2015, un loc 4 la CE de sală de seniori şi bronzul la CE de tineret din Tallinn. În 2016 am ocupat locul 10 la Campionatele Mondiale (CM) de sală din Portland şi am participat la Jocurile Olimpice din Rio, unde am terminat pe locul 18.

Am făcut armata la Chitila, (...) am dormit în garnizoană

TS: Cum ai defini anul 2017 până acum?

A.R.: Anul 2017 a început greu pentru mine, dar sper să se termine frumos! În luna februarie , în timpul unui antrenament am suferit o micro-ruptură fibrilară pe bicepsul femural stâng.

- După 3 săptămâni de pauză , am fost invitată la un concurs în Berlin, la ISTAF . Este un concurs atipic , care se desfăşoară pe muzică şi în faţa a peste 15.000 de spectatori. Unic este prin faptul că prezentarea atleţilor se face printr-un culoar de flăcări. Am acceptat aceasta invitaţie, am concurat şi mi -am încheiat sezonul de sală cu o altă accidentare, şi mai mare, din cauza faptului că nu mă refăcusem complet.

- A urmat o recuperare de 9 săptămâni, după care am revenit la antrenamentele obişnuite.

- La sfârşitul lunii aprilie am plecat pentru 3 săptămâni în cantonament în Florida, alături de antrenorul meu, Mihai Corucle. Acest cantonament s-a încheiat cu un concurs, unde am sarit 6.58 m, rezultat care mi-a dat încredere în mine şi speranţa că pot ajunge la CM din Londra.

- În luna iunie am reuşit să sar de 2 ori peste 6.70m în acelaşi concurs – 6.78m şi 6.72m . Primul rezultat mi-a adus şi biletul pentru CM din Londra şi un nou record personal.

- În luna iulie am câştigat Campionatele Naţionale ale României cu un rezutat bun: 6.74m. Sunt foarte mulţumită de rezultatele pe care le-am obţinut în acest sezon. Fără echipa mea şi oamenii buni de lângă mine nu aş fi reuşit să ajung la aceste performanţe în acest an.

- Tot anul acesta am renunţat la CSA Steaua, eram angajată în armată, şi am trecut la CSM Bucureşti. Am făcut armata, 3 luni, la Chitila. Am stat şi am dormit în garnizoană, am trecut prin toate etapele acolo la Şcoala de Subofiţeri. Acum am un program mai lejer, în armată lucrurile sunt mai stricte.

- Acum sunt la Master în primul an la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii Ovidius – în programul de studii “Performanţă în Sport” – şi şi am un orar foarte bun, care mă ajută să mă antrenez şi să mă ocup şi de studii.

Aşa a fost creat de către Dumnezeu (...) Acesta a fost să fie Drumul Meu!

TS: Cum a fost experienţa de la Taipei?

A.R.: Proba la lungime parcă a fost special creată, deci nu ştiu... Aşa a fost creat de către Dumnezeu... nici prea tare, dar nici prea uşor – fără să mă forţez în vreun fel, puteam să fiu în top 10 mondial. Acesta a fost să fie Drumul Meu! La Taipei am avut un rezultat foarte bun, de 6.65 şi am reuşit astfel să aduc acasă medalia de aur – prima mea medalie de aur din întreaga carieră!

TS: Câte zile ai stat acolo, ai avut timp să vizitezi oraşul?

A.R.: A fost o experinţă unică în Taipei şi am avut parte de condiţii foarte bune. Am stat 12 zile, dintre care 5 mi-au fost necesare doar pentru acomodare – cu fusul orar şi vremea de acolo. După concurs am avut timp să văd şi oraşul, mai ales.. de sus! Am mers în clădirea Taipei 101, cea de-a doua ca înălţime din lume... 508m!.. şi am urcat cu cel de-al doilea cel mai rapid lift din lume pana la etajul 89, iar pe scări până la 91! Am acordat şi un interviu televiziunii din Taipei chiar în Templul Longshan, iar în felul acesta am interacţionat cu tradiţiile şi cultura lor!

Îmi place să fac (...) musaka şi tiramisu

TS: Viaţa ta se împarte între şcoală, antrenamente şi drumuri la competiţiile internaţionale! Cum rămâne cu viaţa personală, mai rămâne timp pentru altceva?

A.R.:Asa este. Programul meu este bine structurat ca sa le pot îmbina cu brio pe toate. Îmi place să gătesc, am învăţat de la mama mea să fac diferite preparate. Îmi place să fac cel mai mult supe, musaka şi tiramisu. În general, îmi place să mănânc :D – dar am un stil de viaţă sănătos, echilibrat care nu afectează în niciun fel performanţa sportivă. Am mai multe feluri de mâncare favorite: sarmale, linte cu Spätzle, maultaschen, ciorba de perişoare! În week-end prefer să merg cu prietenii la un film sau la o plimbare prin parc. Acasă mai urmăresc câte-un serial, momentan Games of Thrones. Iar în perioada de pregătire prefer duminica sa merg la Terme, să mă relaxez, să mă încarc cu energie şi să mă refac după o săptămână grea.

TS: Ai avut parte de întâmplări funny la competiţiile la care ai participat?

A.R.: Anul acesta la concursul din Germania – eram prima pe listă, mi s-a afişat numele pe tabelă, mi s-a arătat şi steagul alb şii... am sarit! Săritura a fost măsurată şi rezultatul afişat, pus chiar şi pe online 6.65m, dar arbitrul oficial mi -a anulat săritura pentru că el nu dăduse acceptul ca acest concurs să înceapă. Aşa că m-au trimis iar să sar. În 2minute am făcut 2 sarituri!! ... a doua săritură însă nu a mai fost atât de bună – 6.51m – dar culmeeaa e că am câştigat concursul cu acest rezultat!

TS: Dacă n-ai fi mers pe acest drum, ce altceva ai fi făcut?

A.R.: Greu de spus. Probabil că aş fi facut alt sport ca dansul sportiv sau badminton – şi pe acesta l-am practicat timp de 5 ani la Şcoala nr. 82 din capitală.

TS: Cum te-ai descrie în 3 cuvinte?

A.R.: Ambiţioasă, zâmbăreaţă, pozitivă.

TS: Am văzut că tatăl tău, domnul Dănuţ Rotaru, te-a însoţit astăzi. Îi iei pe părinţii tăi peste tot la competiţii?

A.R.: Părinţii mei m-au însoţit la toate competiţiile pe plan naţional, dar şi la câteva competiţii internaţionale. Sunt întotdeauna alături de mine şi mă susţin în tot ceea ce fac. Îi iubesc enorm şi sper să reuşesc să-i aduc în tribuna de la JO din 2020 de la Tokyo.

TS: Ţi-ai propus să-ţi dobori recordul personal şi să atingi 7 metri! De altfel, por’I un pandant cu cifra aceasta. Ce urmează după această etapă?

A.R.: Anul acesta am reuşit să-mi îmbunătăţesc recordul personal cu 3cm, 6.78m. Visul meu este sa ating bariera celor 7m. Urmează o nouă etapă de pregătire, care sper să se materializeze într-un nou record personal în anul 2018. La anul voi participa la Campionatul mondial de sală din Birmingham – unde obiectivul meu principal este să ajung în finala de 8 – iar în sezonul de aer liber voi participa la Campionatul european din Berlin.

TS: Cum te vezi peste 10 ani?

A.R.: Mi-aş dori foarte mult să rămân în domeniul sportiv, cred că pot face sport până la 34-35 de ani, apoi să fiu antrenoare sau profesoară. Iar pe plan personal să-mi întemeiez o familie.

TS: Cel mai mare Vis al tău?

A.R.: Să reuşesc să fac să cânte Imnul României la fiecare mare concurs!

Pentru rezultatele sale de aur, reprezentative atât pentru România, pentru atletismul românesc, cât şi pentru Universitate şi pentru Constanţa, Alina Rotaru a primit din partea Universităţii o distincţie de excelenţă, dar şi o diplomă şi o medalie comemorativă cu ocazia Anului Omagial Ovidius!

Galerie FOTO

 

Posted by: TomiStyle

Photo credit: Photo Phantasy

12 septembrie 2017