Se apropie Paștele cu pași repezi și odată cu el se reaprind tradițiile și obicieiurile strămoșești ce ne guvernează viața de mii de ani. Se face curățenia de primăvară, se primenesc hainele, casele, gospodăriile, se simte miros de primăvară în orice colț de suflet și cămin, se fac pregătiri culinare mai deosebite de restul anului. Se gătesc multe feluri de mâncare specifice perioadei, se muncește mult, se consumă mult. Apare un stres în plus fiindcă niciodată masa nu e gata în timp util, casa nu e curățată în totalitate, cumpărăturile sunt lăsate pe ultima sută de metri și disconfortul resimțit de foarte multe ori umbrește frumusețea sărbătorii pascaleEu am ales în urmă cu mult timp să petrec și să simt aceste sărbători cu totul altfel.

 

 

Pentru mine, Paștele înseamnă liniște, armonie și echilibru. Înseamnă pauză de la fuga noastră către niciunde prin viață. Înseamnă moment de respiro, timp valoros petrecut alături de familie, privit în ochi, îmbrățișări multe și sincere, zâmbete. Înseamnă relaxare și odihnă. Ori, dacă ar fi să păstrez tradiția și să o urmez exact cum e ea prezentată, eu nu m-aș mai putea bucura de tot ce am scris mai sus. Vremurile s-au schimbat, omenirea la fel. Ce era urmat cu sfințenie în urmă cu zeci de ani acum poate fi ignorat cu ușurință, iar eu chiar asta fac.

Am ales ca de Paște să călătoresc, în țară sau în afara ei. Am ales să-mi îmbogățesc vizual și sufletește spiritul vizitând destinații noi, descoperind, citind sau pur și simplu bucurându-mă că pot face toate aceste lucruri. Sunt recunoscătoare pentru acest lucru și nu regret nici măcar o secundă pentru alegerea făcută. N-aș renunța niciodată la o vacanță de câteva zile în detrimentul celui mai gustos drob de miel. Sau tradiționala pască.


Am ales în locul plimbărilor pe la neamuri și conversații anoste, fără substanță sau ascultatul tradiționalei slujbe religioase să mai ascult şi altceva - cum ar fi muzica relaxantă a valurilor altor mări decât cea lângă care locuiesc, să urc povârnișuri de munți sau dealuri, să inspir miros proaspăt de iarbă crudă îmbogățită cu stropi de ploaie sau de rouă.

 



 

Am ales ca în loc să mănânc multă mâncare, adeseori greu digerabilă, să prefer ceva ușor, dar pe gustul meu, din cu totul altă bucătărie decât cea tradițional specific românească.

Sunt ani buni de când am ales să fac acest lucru, peste cinsprezece, și niciodată n-am simțit nevoia să renunț la convingerea mea și anume că înainte de a-mi hrăni trupul, mă asigur că îl hrănesc mai întâi spiritual, într-o paletă atât de spectaculoasă de culori încât depășește cu mult tradiționala masă de Paște și tot ce implică asta. 

 


De acelaşi autor:


Am ales să evit oboseala, munca fizică susținută pentru a îndepărta și ultimul fir de praf practic invizibil. Am timp tot restul anului să fac asta, nicidecum musai acum.

Am ales liniște, departe de lumea dezlănțuită. Cu cât mai multă liniște, cu atât mai bine. Prefer o liniște sufletească, o rememorare a tuturor lucrurilor și evenimentelor bune din viața mea, încărcându-mi astfel bateriile pentru a lua apoi în piept toate provocările vieții cotidiene. Și asemeni multor dintre noi, ele nu sunt deloc puține sau de neglijat.

Am ales Altceva de Paşte, Voi ce aţi ales?

 

 

 

Posted by Fabiola Ion pentru TomiStyle

Photo credits: Fabiola Ion

24 aprilie 2019





powered by social2s
Joomla SEF URLs by Artio