Dintotdeauna am purtat IA, a fost nelipsită din garderoba mea încă din copilărIE şi m-am mândrit cu ea în anii adolescenţei, chiar şi când alţii o denigrau. Astăzi, mă bucur că există acest trend, să-i spunem, şi că oameni care au gândit pentru RomânIA au hotărât să dedice o zi universală acestei cămăşi tradiţionale a poporului român.

 

 

Se ştie că iile au fost promovate de marile regine ale României, mai întâi de Regina Elisabeta, urmată apoi de Regina Maria. Ambele au iubit costumul popular românesc şi ambele au iubit marea! Purtau cămăşi bogat ornamentate, cu cusături complexe, fir metallic şi fluturaşi- paiete, pline de simblouri şi încărcătură energetică a celor ce le cuseau.

 

 

Un loc special, foarte drag mie - Muzeul de Artă Populară Constanţa – adăposteşte astăzi o colecţie impresionantă de costume populare din diferite zone ale ţării. Sala de Şedinţe a Primăriei de odinioară (despre care vom vorbi detailat într-un alt material) găzduieşte unele dintre cele mai vechi costume din ţară, printre acestea şi o ie de Muscel, din zona preferată a Reginei Maria. Generic, numim toate cămăşile brodate de mână Ii. Însă denumirea propriu-zisă de IE este dată doar cămăşii femeieşti fără poale, cea scurtă, până în brâu, purtată în Oltenia şi Muntenia de către fete şi femei, aşadar tinere sau bătrâne, la lucru sau în zi de sărbătoare. Restul se numesc cămăşi.

Cămaşa este una dintre componentele esenţiale ale costumului popular românesc. Ea este fie scurtă (denumită, în funcţie de zona de provenienţă, ie, spăcel, spătoi sau ciupag) fie lungă, cu poale. Confecţionată din bumbac, borangic sau in, ia este considerată un adevărat simbol naţional şi identitar. Există mai multe tipuri de cămăşi, în funcţie de croi şi în funcţie de locul pe care îl ocupă motivele decorative în cadrul ansamblului ornamental. În funcţie de locul pe care îl ocupă motivele decorative în cadrul ansamblului ornamental există cămaşă cu altiţă, cămaşă cu tablă pe mânecă, cămaşă cu umăr şi rânduri şi cămaşa cu pui peste cot. ne spune Mirela Stîngă, muzeograf.

 

Cum luna iuniIE a fost dedicată Iei, reprezentanţii Muzeului de Artă Populară au marcat această tematică prin prezenţa iilor extrem de preţioase, între acestea una de o valoare inestimabilă, ia interbelică!

 

Prin decor şi cromatică, IA vorbeşte despre vârsta purtătoarei, despre starea civilă şi statutul social, despre anumite momente cu carcater ceremonial din viaţa comunităţii, fiind un important cod de comunicare nonverbală. Din punct de vedere al croiului există cămaşa încreţită în jurul gâtului, de tradiţie dacică (întâlnită în toată ţara, mai puţin în Maramureş, Oaş şi Bihor), cămaşa bătrânească, cu faţa şi spatele croite dintr-o singură foaie de pânză (întâlnită în aproape toate zonele) şi cămaşa cu platcă (Maramureş, Crişana). Cămaşa cu platcă se întâlneşte şi în Dobrogea. În trecut, motivele care ornamentau ia erau considerate adevărate însemne magice care aveau menirea de a proteja purtătoarea de boli, de soartă rea sau gânduri potrivnice.

Prezentă an de an pe platoul muzeului, Familia Oproiu din Breaza ne spune că iile se adresează tuturor categoriilor de vârstă şi asta datorită atât frumuseţii modelelor, cât şi calităţii materialelor. Şi, deşi pânza nu mai este cea ţesută în casă, bumbacul folosit este unul foarte bun, răcoros vara şi călduros iarna. Oamenii cumpără pentru copilaşi, cumpără şi cei tineri apoi, dar şi cei mai în etate, atât pentru ei, cât şi pentru copiii sau nepoţii lor care au luat calea străinătăţii, asta ca să le aduca aminte mereu de rădăcinile lor.

La noi în familie s-a lucrat ia şi costumul popular de zeci de ani. Bunica a lucrat încă din copilărie şi până la vârsta de 90 de ani. Ia trece prin mai multe etap, de la croit, apoi se lucrează fiecare bucată în parte, după care se spală la final, apoi sunt asamblate părţile şi în final, ultima etapă, este realizarea creţului din zona gâtului, care se face în zona noastră şi apoi putem spune că ia este gata. Să zicem într-o lună, o lună şi jumătate, în funcţie de model, de complexitatea acestuia, de dimensiune şi de experienţa doamnei care o coase. Pentru că lucrăm în familie, dar avem şi ajutoare, lucrează mătuşa mea, rude de-ale noastre, vecinele noastre, ne strângem la un loc şi lucrăm. Părinţii sunt acum pensionari şi este principal noastră sursă de venit.

 

 

Din fericire, în prezent, în Constanţa există foarte mulţi iubitori ai IEI şi mă bucur că în fiecare an, sub o formă sau alta, se sărbătoreşte Ziua Universală a Iei, proiect demarat în urmă cu câţiva ani de comunitatea online #lablouseroumaine. Pe Liliana Sumănaru, organizatoarea Zilei Universale a Iei la Constanţa, am găsit-o anul acesta într-o galerie de artă, acolo unde a pregătit momente minunate pentru a marca simbolistica acestei zile şi, totodată, şi-a prezentat şi minunata colecţie de ii, întreaga poveste cusută cu ac şi aţă sub egida UrbanIA – tematica aleasă anul acesta. A furat puţin startul, aşa că totul s-a petrecut pe data de 21 iunie, la solstiţiu. 

 

              Photo credits: Orange Photos

 

Pe noi, Ziua Universală a Iei ne-a găsit şi anul acesta explorând comorile Tomis-ului, simbolurile, culorile şi parfumul florilor de sezon, cu multă bucurIE şi gust de copilarIE.

 

 

 

 

 

 

Posted by: TomiStyle

Photo Credits: Photo Phantasy; Orange Photos

25 iunie 2019