Timpul e de neclintit la Enisala. Întocmai ca să poţi admira în voie ruinele scăldate de soare şi să asculţi liniştea ce inundă peisajul selenar. Aşezată impetuos pe cel mai înalt promontoriu dintre lacurile Babadag şi Razim, la 2 km de localitatea care-i poartă numele şi la 7 km de localitatea Babadag, este singura cetate medievală din Dobrogea şi domină întreg peisajul ca un uliu măreţ.

 

Hărţile de navigaţie menţionează localitatea Bambola sau Pampolo pe care o identifică cu Enisala. Numele ei apare însă pentru prima dată în cronica lui Sükrüllah – Yeni-Sale “yeni”(nou) şi regionalismul dobrogean “sale”(sat, aşezare), mai exact aşezare nouă: Enisala, Enişala, Eraclea, dar şi Heracleea, Heraclia, sau Herkleia. Denumirea ar fi fost preluată de la unitatea administrativă situată în imediata apropiere a fortăreţei căreia i se spunea Vicus Novus (Satul Nou), apoi Novoe Selo.

Cercetările arhelogice începute în anul 1939 şi reluate în perioada 1970-1998 au scos la iveală rolul militar, defensiv, politic, administrativ şi economic pe care l-a îndeplinit cetatea prin decoperirea monedelor bizantine, genoveze, tătăreşti, moldovene, muntene sau turceşti.

A fost înălţată la sfârşitul sec. al XIII-lealea şi începutul sec. al XIV-lea de către puterea imperială bizantină – pentru controlarea traficului naval şi de cea comercială genoveză care, dipunând de bani, deţinea monopolul pe Marea Neagră. A aparţinut o bună bucată de vreme despotatului Dobrogei, apoi lui Mircea cel Bătrân. În timpul domniei voievodului muntean (1397-1418) cetatea a fost inclusă în sistemul defensiv al Ţării Româneşti.

După cucerirea otomană (1419-1420) a fost transformată în garnizoană a Imperiului. Cetatea s-a prefăcut în ruine de-a lungul veacurilor, fiind abandonată de turci pentru că nu mai îndeplinea condiţiile strategice şi economice de care aceştia aveau nevoie. Ultimul comandant otoman a fost menţionat în anul 1651 – Evli Celebi. În 1741, aproximativ 1600 de familii de lipoveni se stabliesc în localităţile din vecinătatea fortăreţei, convieţuind cu românii, grecii, bulgarii, tătarii şi cerchezii care locuiau deja în zonă.

Astăzi, cetatea a fost parţial reconstruită, reprezentând o componentă arhitectonică importantă pentru localitatea tulceană. Enisla rămâne singura fortăreaţă medievală care a făcut faţă luptelor ruso-turce de pe teritoriul Dobrogei şi care a făcut parte dintr-un şir lung de colonii genoveze.

 
Galerie FOTO

 

Posted by: TomiStyle

Photo credit: Photo Phantasy

10 mai 2016