Nu întâmplător am ales să mă plimb pe Bulevardul Elisabeta cu Lili Sumănaru, personajul din episodul 2 al Secretelor Tomis-ului. Una la mână, este artera preferată din centrul vechi a Lilianei, apoi Cazino-ul – situat în imediata vecinătate, este icon-ul de suflet al constănţenilor, şi implicit al ei, şi trei ea este cea care va organiza Ziua Universală a Iei la Constanţa – care se vă desfăşura, unde credeţi, chiar în faţa monumentului sus-amintit. Aşa că am purces la depănat poveşti, amintiri şi redescoperit most beautiful #TomiSecrets.

 

 

 

 La Bulivard, Birjar!

Presărat cu bijuterii arhitectonice inestimabile şi învăluit în parfumul mării şi al regalităţii, Bulevardul Elisabeta este, poate, singurul cel mai pitoresc din Constanţa. Întins pe doar câteva sute de metri, artera reprezintă prima realizare propriu-zisă a celei dintâi administraţii ale oraşului de la malul mării. Completează, alături de Cazino, cu zona de promenadă, de octogonul confesional – despre care o să mai vorbim – şi de Piaţa Ovidiu – tabloul Constanţei vechi.

 

 

Odată cu noua sa devenire ca oraş românesc (la 23 noiembrie 1878), Kustengeul otoman avea să devină cel mai mare port la Marea Neagră. Astfel că noua administraţie, cu Remus Opreanu prefect, a lui Antonio Alexandridi primul primar, şi de origine greacă, precum şi a lui Mihail Koiciu – primar în 3 mandate în perioada 1886-1897 – avea să transforme semnificativ oraşul. Şi cum oricărei urbe îi stătea bine să aibe o piaţă publică şi un bulevard, fără de care nu s-ar fi produs prefacerile, iată că şi Constanţa se aliniază oraşelor noii Românii: cu Piaţa Independenţei actuală Ovidiu şi Bulevardul Regina Elisabeta – asta pentru că luau numele fie Alteţelor Sale Regale, fie figurilor prolifice ale istoriei neamului. Uite aşa a luat naştere primul bulevard al urbei noastre. Denumirea a suferit în timp modificări, după instalarea Republicii devenind B-dul I.C.Frimu.

 

 

De ce Elisabeta?

Alegerea numelui primei artere importante ale oraşului a venit firesc. Carmen Sylva, aşa cum a rămas în amintirea neamului – pseudonimul ei de scriitoare de success a vremurilor – avea să-I dea numele Regal al bulevardului. Elisabeta, Regina României, soţia lui Carol şi mătuşă a Reginei Maria avea să impună respect într-o lume a regulilor stricte. Fire artistică, a iubit marea şi Constanţa. Statuia care străjuie faleza Cazino-ului o înfăţişează, alături de muza ei harfa ei cu faţa îndreptată spre mare şi spre Cuibul Reginei, aflat în capătul celălalt al digului, la farul cel verde. De-acolo, Regina ura mateloţilor Drum bun, în timp ce echipajul se strângea pe punte şi răspundea salutului regal.

 

 

 

Casa Pariano

 

O fotografie a vremurilor ne înfăţişează Bulevardul Elisabeta care începea în dreptul intersecţiei cu Strada Portului, în partea strângă. În plan secund apare casa lui Edward Harris, devenită mai apoi Casa (Nicolae) Macri. Ulterior, pe colţul respectiv a fost înălţată Casa Pariano. Ei bine, de-aici începe şi plimbarea noastră – îmbrăcate în ii de data aceasta. Constantin Pariano a fost un mare moşier, membru fondator al Clubului Conservator. De două ori subprefect şi de două ori prefect de Vlaşca, a deţinut mai apoi această funcţie pe parcursul a 3 mandate la Constanţa (între anii 1900-1912). Dâmboviţean la origini, Pariano a venit în Dobrogea după 1878 unde achiziţionează terenuri, formând moşia Hasancea, actuala comună Valu lui Traian. A fost cel care, în 1913, îi comanda renumitului arhitect Victor Stephănescu schiţele unei case de tip conac, amenajată în stil neo-românesc şi amplasată pe cel mai înalt punct al falezei. Abia după 7 ani însă avea să fie concretizat proiectul, din cauza vremurilor incerte în care se afla ţara noastră. De-a lungul timpului, clădirea a avut mai multe destinaţii. Astfel, din 1928 devenea Consulat englez, apoi din 1931 era sediul Serviciului Maritim Român, urmând ca în perioada ocupaţiei sovietice să îndeplinească rol strategic în cadrul zonei portuare. Din 1968 până în zilele noastre, Casa Pariano a găzduit Muzeul de Sculptură “Ion Jalea”.

 

 

Casa Manissalian

 

 

După Casa Pariano se întinde Parcul Arheologic, în dreptul Catedralei Sf. Petru şi Pavel, acolo unde – la sfârşitul sec. XIX – se afla un cimitir musulman. Trecând de această bucată extrem de reprezentativă pentru Tomis-ul nostru drag, ajungem la intersecţia Bulevardului Elisabeta cu Strada Revoluţiei din 1989 (fostă Str.Romană, fostă Str Karl Marx). Pe locul unde astăzi se află un bloc de tip cubist a existat la 1900 Palatul Manissalian. Mai exact, la 1904, atunci când fraţii Manissalian, renumiţi negustori cu cereale ai Constanţei, alături de arhitectul Ion Berindei şi-au ridicat o Casă deosebită, marcată prin lux, somptuozitate şi mult bun gust. Era şi motivul pentru care edificiul era cunoscut mai degrabă sub denumirea de Palat. Armenac Manissalian, unul dintre frați, era chiar președintele Uniunii Armenilor din România.Cei doi însă aveau să fie forţaţi de împrejurări în 1928 să-şi vândă proprietatea pentru a-şi acoperi datoriile - un transport uriaş de cereale a fost blocat în drum spre Viena din cauza îngheţului pe Dunăre. Apoi, palatul a suferit mari avarii după bombardamentele din primul război mondial şi nu a mai putut fi recuperat. Fix pe locul lui a fost ridicat blocul de locuinţe.

 

 

 

Casa Pâslă

 

 

Mergem mai departe şi ne oprim la Nr.3, în dreptul maiestuoasei Case Pâslă, după numele Inginerului care a şi ridicat-o, în stil neo-românesc. Ion Pâslă era şi inspector general al Portului Constanţa. Edificiul ridicat în 1904 îmbină elemente brâncoveneşti, prezente în brâul de cărămidă, cu cele romanice, cum sunt – de pildă – consolele care susţin foişorul ieşit în afară. Planul clădirii a fost inspirat de proiectele lui Anghel Saligny, a cărui statuie se află şi astăzi deasupra Portului, exact din punctul de pornire al Bulevardului Elisabeta.

 

 

Casa Bârzănescu

 

 

 

 

Umăr în umăr cu imobilul Inginerului Pâslă, se află Casa Bârzănescu. Înălţată după 1904 în stil Art Nouveau, cu elemente neoclasice, dar şi baroce, imobilul prezintă o rozetă deosebită, dar şi un decor în cărămidă aparentă. Frize deosebite, trepte la intrare, dar şi un balcon susţinut de patru console şi... de două braţe puternice, am adăuga noi. Ridicată de Ion Bârzănescu, casa a fost însă locuită de Inginerul Zahariadi – dirigintele lucrărilor din port la vremea respectivă.

 

 

 

Casa Cănănău

 

 

Doi paşi mai încolo, la numărul 7, se află binecunoscuta Casă Cănănău, a lui Titus Cănănău – primar conservator al Constanței în perioada decembrie 1910 – octombrie 1912.Realizat după proiectele aceluiaşi Victor Stephănescu, imobilul este caracterizat de stilul victorian, împletit cu elemente neoromâneşti şi ornamentaţie de tip Art Nouveau – un eclectic european. De-a lungul anilor, splendida clădire a adăpostit sediul Băncii Naţionale a României, dar şi a Consulatului Republicii Populare Chineze la Constanţa. În prezent, în impresionanta clădire se află un Restaurant – Queen Elizabeth, mai potrivit de-atât nici că avea să se numească... Aici ne-am şi potolit pofta de fotografiat, graţie personalului extrem de amabil. Casa respectă şi astăzi destinaţia fiecărui salon în parte, aşa cum era odinioară.

 

 

 

Traversăm repede Bulevardul să facem câteva fotografii pe faleză, pe Bulevardul General Averescu, ca un preview la cea va urma pe 24 iunie, de Ziua Universală a Iei.

 

 

 

Casa Zottu

 

 

 

Lipită de restaurant, la Numărul 9, se află Casa Zottu. O clădire ce împrumută din personalitatea celui care a ridicat-o – Gheorghe Zottu, preşedinte al Tribunalului Constanţa începând cu anul 1895. Construit la începutul secolului XX, imobilul abundă de motive florale şi de elemente rococo. Prezenta două faţade, spre curte şi stradă, colţul rotunjit şi bowindow prismatic la etaj ce o integrează minunat în melanjul de stiluri al zonei. Din 1928, casa devine sediul Consulatului Lituaniei la Constanţa, urmând apoi să fie vândută Societăţii de Asigurări Steaua Română.

 

 

 

Casa Cuculis

 

 

Este următoarea clădire demnă de menţionat, care face parte din moştenirea pe care ne-au lăsat-o grecii în Tomis. Construită între 1890-1911 în stil eclectic, Casa Cuculis este compusă din demisol, parter, două etaje şi mansardă. După primul război modial casa a cunoscut un alt propritar, în persoana Despinei Courcoulas şi închiriat societăţii Lloyd Triestino din Trieste. Astăzi, edificiul este o clădire cu apartamente şi găzduieşte totodată şi sediul Consulatului Onorific al Austriei la Constanţa.

 

Casa Şomănescu

 

 

Multe poveşti se leagă de impunătoarea casă a moşierului Sava Şomănescu. Preşedinte al Societăţii Agrare, precum şi a Ligii pentru Unitate Culturală a tuturor românilor între 1908-1910, latifundiarul bucureştean era o figură cunoscută a vremurilor. Şi nu întâmplător ar fi ridicat Casa Şomănescu în vecinătatea Cazino-ului – îi plăcea să joace mult, să ruleze banii şi să cumpere proprietăţi şi nu numai... Edificiul din apropierea mării prezintă un stil eclectic şi împleteşte armonios elementele Art Nouveau cu cele rococo. Astăzi, superba clădire este sediul unei firme de crewing.

 

Casa Pilescu

 

 

 

Până să ajungi la capătul minunatului Bulevard, afli că pe locul unde se află acum acel bloc de sorginte interbelică, Mihail Kogălniceanu - prim- ministru şi ministru de externe al României, îşi înălţa la 1880 a treia sa locuinţă în Constanţa. Până să ajungi aici, la Nr.21, se regăseşte şi ultima clădire din şirul lung de perle arhitecurale: Casa Pilescu. A aparţinut doctorului Nicolae Pilescu, medic comunal al Constanţei. Ridicată în acelaşi stil eclectic, la 1903, clădirea a fost sediul Băncii Cerealiştilor, iar este astăzi locuinţă arhiepiscopală.

 

Farul Genovez

 

 

Plimbarea noastră se încheie în dreptul Farului Genovez, în apropierea Hotelului Carol – acutalul comandamen Militar. Ridicat la mijlocul secolului XX, în Kustendje-ul otoman, a fost înălţat de un inginer francez de origine armeană şi poartă amprenta genovezilor şi britanicilor Reginei Victoria. Un simbol al Constanţei, care, din păcate rămâne departe de privirile celor care vor să afle mai multe.

 

 

 

Întreaga Galerie FOTO aici.

 

 

Posted by: TomiStyle

Photo credit: Photo Phantasy / arhivele Constanţei

13 iunie 2018

• Next